Şi ce dacă o fac? Oamenii te privesc ca şi cum ai suferi de un handicap: ori te ocolesc, ori te compătimesc. Da, eu visez. Ca un paradox, oamenii prea cerebrali se ţin departe de tot ce înseamnă implicare în "a trăi" . Nu vreau să ajung spectator la jocul vieţii proprii. Eu vreau să fiu în mijlocul acţiunii, chiar dacă deznodământul nu va fi unul dorit.
Am greşit? Recunosc şi încerc altceva. De ce aş continua o greşeală la nesfârşit doar pentru a demonstra ceva. Am curajul să renunţ atunci când lupta e inutilă. Mă consideri laşă? Te las pe tine să lupţi pentru idealuri făcute din fum.
Cred. Cred în iubire, cred în oameni. Zâmbeşti şi faci exact ce am scris în primul rând? Nu am spus că voi juca intr-o comedie romantică. Mă aştept să fiu rănită, să cad de la mari înălţimi, să mă trezesc în mijlocul unor furtuni, dar asta nu mă va face să mă închid într-un balon aseptic aşteptând lumea cea fără de păcat promisă.
Şi aşa voi face toată viaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu