luni, 1 iulie 2013

Slăbiciunile ne fac neoameni

Nu ne este permis să fim slabi. Prin natura noastră suntem deja vulnerabili şi plini de defecte, nu ne putem permite zeci de slăbiciuni. Şi mai ales unele grave, cum ar fi iubirea obsesivă, religia şi familia. Şi nu neapărat ceea ce ele reprezintă ca şi concept, ci mai mult legat de inexactitatea denotaţiei pe care o atribuie fiecare persoană în universul ei.

Gândiţi-vă la suma slăbiciunilor voastre ca la defecte în sistemul imunitar. Cu cât sunt mai multe cu atât sunteţi mai vulnerabili în faţa posedării. Şi nu neapărat de tentă tenebroasă, dar la fel de periculoasă pentru integritatea fizică, emoţională şi psihică. E foarte uşor să ţi se altereze personalitatea în astfel de cazuri şi să nu te mai regăseşti. Niciodată.

Atunci când persoane apropiate îţi spun că nu te mai recunosc, conştientizează-ţi slăbiciunile şi află dacă într-adevăr vor să te transforme în rău. Pentru că procesul e ireversibil. Vei rămâne alienat şi captiv în lumea aia fără uşi, doar cu ferestre. Ca să poţi vedea universul liber în timp ce tu eşti într-un iad creat de tine.

Nu te crede un zeu. Nu eşti chiar aşa stăpân peste tine, din contră lupţi ca un sclav în fiecare zi să te recâştigi, să îţi poţi permite să fi liber. Nu permite nici unei entităţi, de orice natură, să îţi conducă dorinţele, plăcerile şi emoţiile; îşi va însuşi la un moment dat tot ce eşti tu în acest moment.

Vei fi o umbră.