Orașul devine un perimetru mare si gol, delimitat de întunericul subversiv, unde si emotiile au ecou asurzitor acum ca într-un spațiu liminal dominat de anxietate existențială.
Spații utilitare, fără suflet, create de oameni, dar golite de umanitate unde zumzăie neîncetat nu esti bine venit aici, acum.
Spații disecate, întoarse pe dos cu scheletul la vedere, pe care e interzis sa le vezi in starea asta, deci ar trebui să fii în altă parte acum, undeva unde sunt și ceilați oameni.
Spații identice în lumina soarelui, dar la apogeul nopții aruncă pe ele vălul funest, devin malefice la vedere și otrăvitoare minții.
