marți, 20 septembrie 2011

Dorinţă

Acum mult timp în urmă cineva mi-a pus o întrebare care părea ingenuă şi întâmplătoare, dar am înţeles ce voia să spună: "Oare unde vom fi noi peste 3 ani? Ne vom aminti de ziua ăsta când am stat aici, noi doi?". Atunci nu am ştiut ce să răspund. Nu eram sigură pe mine, nu ştiam ce se va întâmpla în ziua următoare.

De mult timp mă tot gândesc la ăsta şi nu neapărat în relaţie cu acea persoană care mi-a adresat întrebarea, ci mai mult profunzimea ei. Oare îmi voi mai aminti unele lucruri peste 3 ani chiar dacă nu au fost marcante, dar care m-au făcut fericită? De exemplu ziua asta 20 septembrie 2011? Când am ascultat o piesă pentru prima oară, că am ajuns la pagina 85 din Suferinţele tânărului Werther, când m-am plimbat 2 ore doar pentru că am avut timp?  Sincer aş vrea să îmi revină în minte ca un pansament emoţional.

Scriind la post-ul ăsta realizez că nici acum nu ştiu să răspund la întrebare. Deşi îmi doresc asta.

luni, 12 septembrie 2011

Aici e noapte

Pare că de fiecare dată când clipesc peisajul din jurul meu se schimbă. Oamenii, locurile, culorile, aerul. Totul e "acolo", "dincolo", "departe", "aproape", dar niciodată "aici". Nimic nu e staţionar, totul se mişcă cu o viteză impresionantă. Se mişcă atât de repede că ameţesc şi cad în prăpăstii. Simt că sunt încremenită şi stau şi privesc la vârtejul nebun ce pune stăpânire pe tot. Accept că schimbarea e naturală, deşi mă nelinişteşte. Tot ce aveam ieri azi nu mai e şi ştiu că până mâine ce am se va strica şi va deveni inutil. 

Astea le gândesc stând singură în lumina lunii. Un balcon şi multă noapte dedesubt. De undeva de aproape se aud beat-urile piesei Find Your Love a lui Drake. Zâmbesc.