Dar de ce aş vrea să îţi arăt culorile când tu eşti orb? De ce te-aş face să simţi marea când tu ai îmbrăţişat un deşert? De ce te-aş învăţa ce e căldura dacă eşti sculptat în gheaţă?
Aş putea să mă prefac, dar am obosit. Am obosit să îmi fac refugii, să mă ascund de soare. Azi m-am scuturat de praf şi l-am lăsat să mă inunde cu toată forţa. Am zâmbit pentru că, din nou, ştiu ce am de făcut.
Mi-am sortat umbrele şi le-am închis într-un sertar greu, din stejar. Nu am putut să le arunc. Cum aş putea când ele m-au urmărit atâta timp, chiar şi numai să îmi facă rău?
Vreau să proiectez lumină pe lumină, o perioadă. Reuşesc?
