Fiinţe venite de nicăieri se îndreaptâ spre nicăieri respirând fum, iar în ochi li se citeşte un deşert verde, bolnav şi toxic. Şi mărşăluiesc la nesfârşit, şi calcă tot în picioare fără simţire. Sunt orbi la ce se petrece deasupra lor. Sunt neclintiţi la strigătele din cealaltă lume.
În genunchi îi priveşti şi şopteşti rugăciuni zeului tău. Dar el e mort acum. Carbonizat de diavoleasca dorinţă de a te salva. Mai ai răbdare puţin, totul se va termina curând. Obscuritatea se va lăsa ca o mască mortuară hidoasă şi va acoperi în sfârşit dezgustătoarea materie descompusă a umanităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu