Ecouri de nelinişte

Întrezăresc deja vălul de negură ce mă aşteaptă cu nerăbdare să îmi hrănească visele şi nopţile cu durere pură, iar zilele cu agonie înăbuşită. Parcă îmi pare familiar şi mă pregătesc să simt răni adânci ce se vor redeschide să îmi reamintească că răul nu e doar o imperfecţiune a omenirii, ci e cel mai dulce nectar al său cu care se înfruptă neîncetat.

Şi voi fi din nou singură. Nu e nimeni aici. Mă uit în stănga şi văd un perete de tunete şi flăcări ascuţite. Mă uit în dreapta şi crengile copacilor mă ameninţă că mă vor sfăşia. În spate simt o greutate care nu mă lasă să mă întorc. E Timpul care ar vrea să rămân acolo, pironită pe vecie pentru că ştie că îmi e frică să păşesc acum.

Fiecare secundă acolo mă va durea o eternitate.

Ştii şi tu că e sfârşitul, nu se mai poate amâna sau evita. Timpul ne-a menajat, dar acum a venit să îşi revendice ce îi aparţine. Şi crede-mă că am căzut în genunchi în faţa lui, şi am plăns şi i-am făcut promisiuni nenumărate, dar e o fiară pe care nu o pot înfrunta oricât de tare mi-aş dori.

Sursă foto

Hater 1

Mă dezgustă cum unii băieţi pe care să spunem îi cunosc, pot fi atât de inconştienţi (şi aici e vorba de momentul când nu sunt "îmbibaţi" de alcool şi alte chestii, deşi rar se întâmplă). Băiete, dacă vei ieşi în fiecare sâmbătă cu altă fată, citeşte bine, în veci nu vei reuşi să îţi stabileşti o relaţie bazată pe sentimentele pe care tu le aştepţi. Degeaba plângi la beţie că nici o fată nu merita mare iubire ce o porţi în sufletul tău duios şi blând. Tu porţi cea mai mare parte din vină.
Aaa, nici nu vreau să mă gândesc că vei da vina pe acele fete pe care le alternezi mult prea frecvent.

Şi bitch, te ştii bine, n-are rost să îţi tastez numele, nu mă mai suna la 3 dimineaţa să mă deranjezi. Dacă ai ceva de exprimat în cuvinte (deşi mă îndoiesc că poţi) abordează-mă faţă în faţă dacă eşti în stare. (e vorba de un băiat. să nu se facă confuzii).

Îmi pare extrem de rău că îmi "murdăresc" blogul cu astfel de post-uri.