Sufletul batran in materia tanara si-a inceput inevitabilul conflict mistuitor. Detestata constructie fizica, atat de mult luata in deradere de el insusi, ii contrasta cu pretuirea pe care o dobandea spiritul vast de istorie. Si macina nefericita gazda, devorata din adancul sau de un monstru imun la inconstienta. Nu are leac. E ceva din alta lume, un flagel fatal care nu are alta finalitate decat alienarea, nebunia.
Astfel isi construieste el propria dimensiune geniala, dar anormala de modelul clasic de realitate umana. Incearca sa se adapteze, sa creeze o atmosfera respirabila, dar se simte ca si cum am vrea sa cuprinda tot cosmosul intr-un borcan.
E atat de grandios incat el e de fapt definitia a tot ce exista si a tot ce nu exista inca. Si o stie. Dar atunci cum sa traiasca un organism complex doar printr-o singura celula?
E inimaginabil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu