Fixează cu privirea două bucăți rectangulare de pânză de culoare albastru safir, dinamice și neuniforme. Una cerul, alta marea. Ambele se privesc și fiecare se simte celălalt. E confuzie continuă. Nu știu unde le sunt limitele, nu se ating niciodată. Pot doar să ghicească ce e în reflexia celeilalte. Una e fără greutate, cealaltă cântărește cât o lume întreagă. Apoi e invers. Întunericul și lumina le stăpânește pe ambele. Viața și moartea sunt prezente în amândouă. Sunt identice în diferențele lor.
Culorile nu sunt solide. Sunt diluate și uneori devin cerul unor lumi paralele. Stelele sunt învăluite de ceață lichidă și atât de tăioase că te dor ochii dacă le privești în suflet. Sunt vii și totuși inerte. Poți să strigi tare la ele îți vor întoarce doar liniște catifelată.
Pe care o vrei?
Forța lor separată e infinită. Combinată poate transcende orice cunoaștere experimentală. Dar una aruncă valuri de granit înalte să zgârie bolta, iar cealaltă varsă gloanțe fluide să tulbure luciul.
Poza aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu