Două bărcuţe de hârtie colorată pe o apă cenuşie

De câte ori ai avut sentimentul că toată lumea e ta, că ai cei mai mulţi şi cei ma buni prieteni din lume, când credeai că petrecerea nu se va mai termina niciodată, că vei zâmbi pentru totdeauna şi că vei putea rămâne fericit orice s-ar întampla? 

Dar de câte ori ai simţit că eşti singur, când îţi dai seama că oamenii pe care îi credeai prieteni nu te mai caută niciodată, că umbra nu te va mai părăsi, când ţi-ai fi dorit să alegi alt drum şi ţi-ai dori a doua şansă inexistentă, când visele tale nu se mai împlinesc?

Îmi amintesc cum stăteam şi priveam ploaia de stele; şi îţi puneai dorinţe lipsite de substanţă care poate au înfuriat divinitatea. Acum priveşti doar ploaia.